Dintr-o generație în care copiii au fost chinuiți, am ajuns în extrema în care copiii sunt lăsați să facă ce vor.
„Am aruncat apa din albie cu tot cu copil”, spune o vorbă românească, adică am renunțat și la lucrurile bune primite de la părinții noștri! Să-l lași pe copil să facă ce vrea nu înseamnă că îi oferi educație, ci doar că este liber ca pasărea cerului… iar aici este o greșeală enormă pe care părinții de azi o fac.
De teamă ca ei să nu sufere, părinții de astăzi au înțeles greșit conceptul de parenting cu blândețe! Este esențial să ne educăm mai întâi pe noi, să înțelegem că echilibrul este cheia succesului, atât pentru a crește copii sănătoși emoțional, cât și pentru a avea o relație bună cu ei. Suntem cel mai important exemplu al lor.
De aceea, trebuie să înțelegem un lucru esențial în creșterea copiilor: limitele și regulile sunt sănătoase și îi fac pe copii să se simtă în siguranță. Din limite sănătoase, copiii învață, la rândul lor, să își impună limite atunci când devin adulți. Și, nu în ultimul rând, totul are o consecință!
Limitele sănătoase nu sunt o formă de pedeapsă, ci de protecție și ghidare. Copiii au nevoie de reguli clare și de consecințe logice pentru a înțelege responsabilitatea, respectul și autocontrolul. În același timp, educația trebuie făcută cu blândețe și respect, fără umilință, vină sau frică.
A lăsa copiii liberi, fără reguli și repere, nu este deloc sănătos pentru ei! Copiii trebuie să învețe de la părinți că regulile sunt făcute pentru a ne proteja, iar limitele ne țin departe de pericole. A-l lăsa pe copil să facă ce vrea este ca și cum am refuza să ne asumăm ceea ce înseamnă, de fapt, „a crește un copil”.
Faptul că părinții noștri ne dădeau tot felul de sarcini nu a fost un lucru rău, dimpotrivă! Aceste responsabilități ne-au învățat să fim muncitori, perseverenți, să ne asumăm responsabilitatea, să tolerăm frustrările, să fim cinstiți și disciplinați. Ceea ce a fost greșit, însă, a fost faptul că aceste responsabilități erau adesea însoțite de jigniri, insulte, ironii și alte comportamente menite „să ne facă mai buni”.
Trebuie să înțelegem că părinții noștri au făcut tot ce au putut pentru noi, tot ce au știut sau tot ce au primit și ei, la rândul lor. Din fericire, noi astăzi avem acces la informații valoroase despre cum putem face mai bine, atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri.
Din păcate, pe motiv că bunicii sunt „învechiți în gândire”, unii părinți îi îndepărtează pe copii de aceștia, iar acest lucru contribuie la degradarea relațiilor de familie. Copiii pierd conexiunea cu cei cărora le aparțin, nu mai au modele, nu mai au repere, iar părinții, neimpunând reguli și lăsându-i complet liberi, îi fac vulnerabili. În lipsa unor repere clare, copiii își iau exemple din anturaj, care, de multe ori, le face mai mult rău decât bine, ceea ce duce la o degradare a societății! Oamenii își pierd identitatea, familia și tot ce au valoros!
Să căutăm echilibrul, dragi părinți, nu să renunțăm la tot ce am învățat!
Noi, însă, trebuie să ne uităm înapoi cu iubire, compasiune și iertare! Doar așa putem construi o relație frumoasă cu copiii noștri, vindecând ceea ce ne-a făcut pe noi să suferim.
• Să punem iubire acolo unde nu am primit!
• Să oferim înțelegere acolo unde a fost critică!
• Să aducem laude acolo unde a fost înjosire!
• Să ne îmbrățișăm pe noi, cei de atunci.
• Să nu mai judecăm ceea ce nu am primit.
Trebuie să ne gândim la ce păstrăm în relația cu copiii noștri și să înlocuim ceea ce nu ni se mai potrivește astăzi!
• Stabilim reguli clare, simple, potrivite familiei noastre!
• Înlocuim pedepsele cu consecințe logice.
• Înlocuim țipetele cu acțiuni care ne ajută să ne descărcăm furia.
• Înlocuim așteptările nerealiste cu cerințe potrivite vârstei copilului.
• Înlocuim amenințările cu consecințele naturale ale regulilor nerespectate.
• Înlocuim „am treabă, nu am timp, nu pot” cu „sunt aici să te ascult.”
• Spunem „Te iubesc” ori de câte ori simțim, tare și din toată inima.
• Îmbrățișăm cu toată iubirea din sufletul nostru și plângem de bucurie atunci când simțim, încurajându-i și pe cei mici să plângă atunci când au nevoie.
Spunem mai des: Te iubesc. Te ajut. Te înțeleg. Te văd. Te apreciez. Te cred. Sunt aici pentru tine! Te iubesc fix așa cum ești tu!
Oferim iubire și sprijin necondiționat!
Impunem reguli, limite și consecințe, pentru că doar așa creștem copii echilibrați și viitori adulți fără probleme emoționale!
Echilibrul dintre iubire, reguli și consecințe este cheia!
O mamă©️
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
