Este dreptul copilului să aibă ambii părinți și să crească în armonie!
Destrămarea familiei nu este doar o schimbare între adulți, ci o rană adâncă care vă rămâne pentru totdeauna, în inima unui copil.
În ultimii ani, divorțurile au devenit tot mai frecvente, uneori mai numeroase decât căsătoriile. De cele mai multe ori, atunci când părinții decid să meargă pe drumuri separate, se concentrează pe suferințele lor, pe conflictele dintre ei, pe împărțirea bunurilor sau a timpului. Și uită de ceea ce este cel mai important: copilul.
Copiii nu pot alege. Nu pot înțelege pe deplin. Și nu pot vorbi despre durerea lor în cuvintele pe care le-am vrea.
Dar o simt. În tăcere. În somn agitat. În întrebările timide. În privirea care caută stabilitate.
În frică, prezent, în viitor, în tot…
Cel mai grav lucru atunci când o familie se destramă este că , se pune prea multă presiune pe copii. Părinții, uneori și rudele apropiate, se concentrează pe cine are dreptate, pe cine greșește, pe orgolii și răni personale, în loc să se concentreze pe nevoile emoționale ale copilului și adesea îi lasă pe copii ignorându-le sentimentele!
„Este dreptul copilului să aibă ambii părinți și să crească într-un mediu în care se simte iubit necondiționat și în siguranță.”
Nu putem și nu avem dreptul să-i luăm copilului această șansă doar pentru că noi, ca adulți, nu ne mai înțelegem.
Divorțul nu ar trebui să fie o armă de răzbunare, o scenă de răni deschise în care copilul să devină martor sau instrument. Un copil nu este terapeutul mamei sau judecătorul tatălui. El este un suflet care are nevoie de echilibru, stabilitate, blândețe și continuitate.
Atenție!!! Acest articol nu este un sfat de a rămâne într-o căsătorie toxică sau nefericită. Nu, un copil care crește într-o casă plină de certuri, strigăte și tensiune nu va înflori. Ba din contră, va dezvolta nesiguranță, anxietate, teamă de abandon sau de conflict… de cele mai multe ori, chiar depresie severă... poate cunoaștem cu toții cazuri în care, în urma divorțului părinților, copiii au ajuns foarte rău… (divorțul fiind unul cu multe tensiuni.)
Dar dacă despărțirea este inevitabilă, atunci este important, ca situația să fie gestionată cu maturitate și responsabilitate.
Să nu vorbim de rău celălalt părinte în fața copilului. Să nu-l punem să aleagă. Să nu-l folosim ca pe o monedă de schimb. Să nu denigrăm valorile familiei… chiar dacă nouă nu ne-a ieșit.
Un copil are nevoie de ambii părinți, iar dacă nu se poate împreună, atunci este obligatoriu să fie prezenți, iubitori, blânzi, implicați.
Când apare despărțirea, adulții trebuie să rămână uniți în dragostea pentru copilul lor! El nu trebuie să simtă că pierde o familie, ci că familia lui ia o formă diferită, dar în care este la fel de iubit, protejat și dorit.
Chiar dacă suferă enorm pentru acest lucru, deși de cele mai multe ori, părinții nici nu știu!
Este dreptul copilului să aibă o copilărie liniștită. Să nu fie tras între două lumi care se luptă. Să nu simtă vină pentru alegerile adulților. Să știe că, indiferent de ce se întâmplă, mama și tata îl vor iubi mereu. Iar asta îi va da putere să meargă mai departe, chiar dacă inima lui nu va mai fi niciodată întreagă.
— Autor: O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate)
