Lasă-l să fie copil!

Lasă-l să se murdărească. Lasă-l să fie mic. Lasă-l să amestece culorile plastilinei. Lasă-l să picteze cu degetele. Lasă-l să sară în bălțile cu noroi. Lasă-l să mănânce pepene și înghețată exact așa cum simte. Lasă-l să râdă până-l doare burta. Lasă-l să înalțe zmee și să nu respecte întotdeauna ora cinei… Pentru că nu va fi mic pentru totdeauna. Într-o zi, mâinile acelea lipicioase de înghețată nu vor mai întinde brațele să le ștergi. Într-o zi, nu va mai alerga prin casă cu urme de noroi pe tălpi și zâmbet pe față. Într-o zi, va vrea să mănânce “ca un om mare” și nu va mai cere să-l lași să lingă pepenele cu totul, fără farfurie. Într-o zi, plastilina va rămâne neatinsă, iar degetele lui nu vor mai colora curcubee nici pe foaie, nici pe masă. Va veni ziua în care îți vei aminti cu dor fiecare murdărie, fiecare haos, fiecare chicot necontrolat. Și îți va fi dor. Dor până la lacrimi. Copiii nu-și amintesc hainele curate sau mesele perfecte. Dar își vor aminti că erau lăsați să trăiască, să simtă, să exploreze, să râdă — fără teama că vor fi certați pentru niște pantaloni pătați sau o lingură în plus de frișcă. Lasă-l. Pentru că, în fiecare astfel de moment, el crește — nu doar în înălțime, ci în libertate, în bucurie, în încredere. Lasă-l… să fie copil. E o vreme scurtă, dar e cea mai importantă din viața lui. Iar tu, mamă… tată… păstrează în sufletul tău aceste clipe. Pentru că sunt neprețuite.🤍🥹 ✍🏻 Autor: ©️O mamă (Drepturile de autor sunt rezervate!)